La o divorț, locuința comună reprezintă adesea cea mai mare componentă financiară. Trebuie stabilit cine rămâne să locuiască acolo și cum se împarte locuința.
Opțiuni pentru locuință
| Opțiune | Descriere |
|---|---|
| Preluare de către un partener | Răscumpărarea celuilalt și preluarea ipotecii |
| Vânzarea locuinței | Împărțirea veniturilor între ambele părți |
| Păstrare temporară | De exemplu, până când copiii devin majori ("nesting") |
| Închirierea locuinței | Împărțirea veniturilor din chirie între parteneri |
Preluarea locuinței de către un partener
Dacă un partener dorește să păstreze locuința, sunt necesare următorii pași:
- Plata a jumătate din valoarea netă către fostul partener
- Capacitatea de a suporta singur ratele ipotecii (test de venit la bancă)
- Eliberarea fostului partener din răspunderea solidară
- Opțional, efectuarea unei evaluări a locuinței
Cine rămâne în locuință?
Dacă nu există acord privind cine rămâne în locuință, judecătorul din Zoetermeer poate stabili o reglementare temporară. Factorii relevanți includ, printre alții:
- La cine locuiesc în principal copiii
- Cine poate găsi mai ușor o locuință alternativă
- Cine are cea mai mare nevoie de locuință
- Situația proprietății asupra locuinței
Locuință închiriată la divorț
În cazul unei locuințe închiriate, judecătorul poate decide ca contractul de închiriere să fie atribuit unui singur partener, chiar dacă ambii figurează pe contract. Celălalt partener trebuie să plece, iar proprietarul trebuie să accepte acest lucru.
Consecințe financiare
| Situație | Consecință |
|---|---|
| Valoare netă a locuinței | Se împarte de obicei fifty-fifty (sau conform înțelegerilor) |
| Valoare negativă a locuinței | Datoria rămasă se împarte de asemenea |
| Deducerea dobânzii ipotecare | Partenerul care pleacă păstrează deducerea încă 2 ani |
| Impozitul pe valoarea locuinței proprii | Se atribuie partenerului care rămâne |